Blogurile mele

joi, 25 septembrie 2014

ATENȚIA ȘI CONCENTRAREA (-exerciții-)


Gândirea este entitatea de energie care construiește realitatea ta. De aceea, controlul gândurilor tale este un factor important și absolut necesar în creșterea gradului de conștientizare spirituală. 
Odată ce ai învățat să-ți stăpânești gândurile, vei fi capabil sa le schimbi la fel de ușor cum iți schimbi hainele.
Tine minte, adevărata condiție indispensabilă pentru concentrare e să fii capabil să înlături gândurile din afară – orice e străin de subiectul ales pentru concentrare. Acum, pentru a-ți controla intenția, mai întâi dobândește controlul asupra corpului. Acesta trebuie readus sub controlul minții; iar mintea sub controlul voinței. Voința ta e suficient de puternică să facă orice dorești, însă trebuie să-ți dai seama că e așa. Mintea poate fi foarte mult întărită prin controlarea ei de către voință. Când mintea e întărită cum trebuie prin impulsul voinței, ea devine un transmițător mai puternic al gândului deoarece are mai multa forță.







Ce înțelegeți prin atenție? Este atenție atunci când îmi forțez mintea pentru a urmări ceva? Atunci când spun: “Trebuie să fiu atent, trebuie să-mi controlez mintea, să dau la o parte toate celelalte gânduri” – numiți asta atenție? Desigur că nu este atenție. Ce se întâmplă atunci când mintea este obligată să fie atentă? Se crează o rezistență pentru a împiedica apariția altor gânduri; se preocupă de această rezistență, de înlăturarea gândurilor care apar, prin urmare este incapabilă de atenție. Este adevărat, sau nu?
Pentru a înțelege ceva în totalitate, trebuie să-i acordați o atenție completă. Dar veți descoperi repede că este extraordinar de dificil de realizat, deoarece îți folosești mintea pentru a fi distras, și atunci spui: “Pentru Dumnezeu, este extraordinar să fiu atent, dar cum pot să o fac?” deoarece ai din nou dorința de a obț
ine ceva, niciodată nu vei putea avea o atenție completă... Când vezi un copac sau o pasăre, de exemplu, a le acorda completa atenție nu înseamnă a spune: “Acesta este un stejar”, sau “Acesta este un papagal”, și a merge către aceștia. Dând un nume deja ați încetat să mai fiți atenți... În timp ce dacă sunteți în totalitate conștienți, atenți în totalitate, atunci când priviți ceva, veți descoperi că o transformare completă se produce, și că atenția totală este extraordinară. Nu există altceva, și nu se poate obține atenția totală prin practică. Prin practică tu te concentrezi și asta va ridica ziduri de rezistență care sunt concentratoare, însă nu este atenție, este excludere.

Krishnamurti

Într-adevăr, în noi toți există o mică scânteie divină ce abia licărește, dar care nu poate fi stinsă vreodată . Ea este precum acei cactuși crescuți pe stâncile aride: uscăciunea inimii nu-i va învinge. Un pic de rouă coborâtă din cer, o fărâmă de grație din timp în timp și cactusul va înflori într-o zi. Această înflorire este ceea ce noi așteptăm în viață, ca pe un fenomen miraculos, iar după ce se produce, amintirea sa ne marchează apoi toate acțiunile. Poate că amintirea, speranța, iluziile sunt haina realității vieții.
Extras din lucrarea “ Urutaki – Revelatii din lumile subtile – Rădăcinile din Cer” 




În continuare, îți propun câteva metode și exerciții de concentrare extrase din  lucrarea „Concentrarea – secretul realizării perfecte”de pe site-ul editurii Kamala :

Metoda realizării mentale 

Dacă ești în camera ta, mai întâi aerisește-o. Fii îmbrăcat lejer. Întinde-te pe pat, fără pernă. Asigură-te că fiecare mușchi e relaxat. Acum începi să respiri conștient. Mai întâi inspiri profund umplând confortabil plămânii cu aer proaspăt; menține cât poți de mult aerul fără să te obosești, apoi expiră încet și calm. Continuă să respiri astfel cinci minute, lăsând să curgă prin tine energia purificatoare a suflului vital care va curăța și reîntineri fiecare celulă a corpului și a creierului.
Acum ești gata să începi. Poți rămâne și întins dacă vrei, dar este mult mai bine să te ridici și să adopți o postură cu picioarele încrucișate, cu coloana vertebrală dreaptă, capul drept. Ochii închiși, respirația curge ușor și liber. Acum gândește-te cât de liniștit și relaxat ești. Poți deveni entuziasmat de starea ta. Gândește-te că te pregătești să primești o cunoaștere care e mult mai mare decât ai primit vreodată înainte. Relaxează-te și lasă spiritul să lucreze în și prin tine și să te ajute să realizezi ce dorești. Propune-ți să realizezi ceva și formează cât mai clar imaginea mentală a acelui lucru. Continuă să te concentrezi asupra lui și nu lăsa să pătrundă nici un fel de îndoieli sau temeri. Crede doar cu toată ființa că ceea ce-ți dorești se va produce. Simte deja că acest lucru s-a și produs în realitate, căci, de fapt așa se și întâmplă. În momentul în care îți dorești ca un lucru să se întâmple, acesta se manifestă în planul mental într-un mod foarte subtil. Pe măsură ce te concentrezi, acest gând este fortificat. De fiecare dată când te concentrezi, pur și simplu trebuie să simți și să trăiești realitatea succesului sau a împlinirii tale. Păstrează acest sentiment al împlinirii și nu lăsa ca nimic să intervină; în curând vei descoperi că ai devenit stăpânul concentrării. Vei descoperi că acest exercițiu este de o mare importanță pentru tine și că vei învăța rapid să-ți îndeplinești tot ceea ce îți propui și care este benefic.
Va fi necesar să pregătești mai întâi corpul să asculte comenzile minții. Vreau să dobândești controlul mișcărilor tale musculare. Următorul exercițiu e bun mai ales să te ajute la obținerea unui control perfect al mușchilor.

Exercițiul nr.1 – Controlul „nemișcării” întregului corp

Așează-te pe un scaun confortabil și observă cât de nemișcat poți sta. Nu e atât de ușor pe cât pare. Va trebui să-ți concentrezi atenția pe „a sta nemișcat”. Observă și asigură-te că nu faci nici o mișcare musculară involuntară. Cu puțin exercițiu vei descoperi că ești capabil să stai nemișcat, fără nici o mișcare a mușchilor, cincisprezece minute. La început îți recomand să stai într-o poziție relaxată pentru cinci minute. După ce ești capabil să stai complet nemișcat acest interval de timp, crește timpul la zece minute și apoi la cincisprezece. Cincisprezece minute sunt suficiente. Dar nu te încorda niciodată să stai nemișcat. Trebuie să fii complet relaxat. Vei descoperi că acest obicei al relaxării și al nemișcării este foarte bun.

Exercițiul nr. 2 – Concentrarea asupra „nemișcării” segmentelor corporale

Stai într-un scaun cu capul și bărbia ușor ridicate, umerii trași în spate. Ridică-ți brațul drept lateral, cu palma în jos până când se află la același nivel cu umărul, arătând spre dreapta ta. Rotește-ți capul spre dreapta și fixează-ți privirea asupra vârfurilor degetelor brațului drept continuând să menții brațul complet nemișcat un minut, și cu mintea concentrată. Fă același exercițiu cu brațul stâng. Când ești capabil să-ți ții brațul complet nemișcat un minut, mărește timpul până când ești capabil să faci acest lucru câte cinci minute cu fiecare braț. Dacă-ți vei ține ochii fixați pe vârful degetelor vei putea să-ți dai seama dacă îți ții brațul perfect nemișcat. Revino și respiră ușor după fiecare exercițiu.

Exercițiul nr. 3 – A ține un obiect nemișcat

Umple un pahar cu apă și prinde-l între degete; îndoaie brațul astfel încât să poți privi apa din pahar. Acum fixează-ți privirea asupra paharului și încearcă să ții brațul atât de neclintit încât nici o mișcare a apei să nu se observe. Fă acest lucru mai întâi un minut, iar apoi crește perioada la cinci minute. Fă acest exercițiu la început cu un braț și apoi cu celălalt.

Exercițiul nr. 4 – Elimină tensiunea și încordarea


Supraveghează-te în timpul zilei și asigură-te că mușchii nu îți devin tensionați sau încordați. Observă cât de ușor și relaxat te poți menține. Observă cât de echilibrat poți fi în orice clipă. Cultivă o atitudine auto-echilibrată în locul unei manifestări nervoase și încordate. Această senzație mentală îți va îmbunătăți ținuta și comportamentul. Elimină toate gesturile și mișcările inutile ale corpului. Acestea arată că nu ai control adecvat asupra corpului tău. După ce l-ai dobândit, poți să îți dai seama că unii oameni „stingheri” sunt cei care n-au dobândit sau nu au acest control asupra corpului și mișcărilor lor.
Scapă de orice obicei de a-ți contracta, strânge sau smuci vreo parte a corpului. Vei descoperi că faci multe mișcări involuntare. Poți opri rapid oricare dintre aceste mișcări prin simpla concentrare a atenției asupra gândului: „Acum tot corpul este nemișcat.”
Dacă ești obișnuit ca zgomotele să te enerveze, pur și simplu exersează stăpânirea de sine; când ușa se trântește sau ceva cade etc., pur și simplu gândește-te la aceste exerciții de auto-control. Vei putea să descoperi multe asemenea posibilități de a exersa în rutina ta zilnică.
Scopul exercițiilor de mai sus e să dobândești control asupra mișcărilor musculare involuntare, făcându-ți acțiunile complet voluntare. Exercițiile care urmează sunt pregătite ca să-ți aducă mușchii voluntari sub controlul voinței, astfel încât forțele mentale să-ți poată controla mișcările musculare.

Exercițiul nr. 5 – Controlul mișcării musculare

Mută-ți scaunul aproape de o masă. Puneți mâinile cu palmele în sus pe ea, strânge pumnii, ținând dosul palmei pe masă, degetul mare deasupra degetelor. Acum fixează-ți privirea asupra pumnului stâng un timp, apoi destinde treptat degetul mare, păstrându-ți întreaga atenție fixată asupra acțiunii, ca și cum ar fi o problemă de mare importanță. Apoi destinde treptat primul deget, apoi al doilea și tot așa până când le deschizi pe toate. Apoi inversează procesul, închizându-l prima dată pe ultimul deschis și apoi restul, și în cele din urmă vei avea din nou pumnul strâns în poziția inițială, cu degetul mare închis peste degete. Fă acest exercițiu apoi cu mâna dreaptă în aceeași manieră concentrată. Continuă acest exercițiu mai întâi cu o mână și apoi cu cealaltă, până când l-ai făcut de câte cinci ori cu fiecare mână, ceea ce o să-ți ia aproximativ cinci minute. În câteva zile poți mări durata la zece minute.
E posibil ca exercițiile de mai sus să te facă la început să te simți „obosit”, dar e important ca tu să faci aceste exerciții aparent monotone ca să-ți antrenezi atenția. Ele îți amplifică de asemenea controlul asupra mișcărilor musculare. Bineînțeles, atenția trebuie menținută asupra fiecărei mișcări a mâinii; dacă nu, pierzi utilitatea exercițiului.

Exercițiul nr. 6 – Concentrarea asupra mișcării segmentelor corporale

Pune palma mâinii drepte pe genunchi, strânge pumnul cu dosul palmei către în sus, cu degetul mare și celelalte închise, cu excepția arătătorului, care arată în fața ta. Apoi mișcă degetul încet dintr-o parte într-alta, menținându-ți atenția fixată pe vârful degetului. Poți inventa o varietate de exerciții precum acesta. E un bun antrenament să creezi unele diferite. Ideea principală care ar trebui s-o ai în vedere este că exercițiul trebuie să fie simplu și că atenția ar trebui să fie fixată ferm asupra părții corpului care se mișcă. Vei observa că atenția nu va vrea să fie controlată și va încerca să alunece spre ceva mai interesant. Tocmai în acest lucru stă valoarea exercițiilor și trebuie să-ți controlezi atenția, să o supui voinței și să te asiguri că o menții asupra subiectului și nu rătăcește nicăieri.
Ai putea considera aceste exerciții foarte simple și fără valoare, însă te asigur că, în scurt timp, vei observa că ai un control mult mai bun asupra mișcărilor musculare, asupra ținutei și comportamentului și vei descoperi că ți-ai îmbunătățit foarte mult puterea atenției, că poți să-ți concentrezi gândurile asupra a ceea ce faci; ceea ce, bineînțeles, este extrem de important.
Indiferent ce faci, imaginează-ți că e obiectivul tău principal în viață. Imaginează-ți că nu ești interesat de nimic altceva pe lume decât de ceea ce faci. Nu-ți lăsa atenția să alunece de la activitatea pe care o faci. Fără îndoială că atenția ta va fi rebelă, dar tu fii cu un pas înaintea ei și n-o lăsa să te ducă unde vrea ea, atunci când este stimulată involuntar de tot felul de impulsuri. Odată ce ai cucerit atenția rebelă ai obținut o victorie mai mare decât poți înțelege pe moment. De multe ori după aceea vei fi recunoscător că ai învățat să-ți concentrezi atenția maximă asupra obiectivului imediat. Te poate ajuta acum ceea ce ai observat în timpul exercițiilor. Concentrarea nu reprezintă nimic altceva decât capacitatea de a menține atenția în mod selectiv orientată asupra unui subiect pt o anumită perioadă de timp în scopul perceperii anumitor însușiri sau manifestări ale acelui subiect, sau cu alte cuvinte pentru a obține o anumită cunoaștere superioară cu privire la el.
Fără să treacă nici o zi fără să exersezi concentrarea asupra vreunui obiect familiar care aparent este neinteresant pentru tine. Nu alege niciodată un obiect interesant, căci atunci atenția este captată destul de ușor și nu depui tu efortul voluntar de a direcționa atenția asupra acelui obiect. Cu cât e mai puțin interesant, cu atât mai bun va fi exercițiul. Cu puțin antrenament vei descoperi că poți să-ți îndrepți atenția voluntar asupra unor subiecte neinteresante după dorință. Ceea ce vei remarca în timp este că totodată crește puterea percepției prin această observare atentă, iar în fazele avansate de practică vei putea să constați că acel obiect aparent banal și insignifiant devine oarecum interesant și descoperi lucruri pe care nici nu le puteai bănui cu privire la el și la rostul lui. Acesta este și momentul în care se poate spune că procesul concentrării a avansat într-o nouă etapă de profunzime.
Persoana care se poate concentra poate obține un control complet asupra corpului și minții sale și redevine propriul său stăpân. Când te poți controla pe tine însuți poți ieși de sub controlul celorlalți. Poți dezvolta o voință care te va face un uriaș în comparație cu omul căruia îi lipsește puterea voinței. Pune-ți la încercare puterea voinței în diferite moduri până când dobândești un asemenea control asupra ei încât imediat ce decizi să faci un lucru îl și faci. Nu te mulțumi niciodată cu atitudinea de tipul: „M-am descurcat destul de bine”, ci dă-ți toată silința. Nu te mulțumi cu nimic altceva decât cu succesul în orice ai întreprinde. Când ai obținut acest lucru, atunci ești omul care erai menit să fii.

Exercițiul nr.7 – Concentrarea asupra simțurilor


Concentrarea intensifică oricare dintre cele cinci simțuri. Să luăm de exemplu simțul mirosului. Când te plimbi în natură, te duci cu mașina la țară sau treci pe lângă o grădină de flori, concentrează-te asupra mirosului florilor și plantelor. Observă cât de multe tipuri diferite de mirosuri poți detecta. Apoi alege un anumit miros și încearcă să-l simți doar pe acesta. Vei descoperi că acest lucru intensifică  foarte mult simțul mirosului. Diferențierea necesită, însă, o atitudine deosebit de atentă. Când urmărești să intensifici și să dezvolți simțul mirosului ar trebui nu doar să înlături din minte orice gând înafara celui al mirosului, ci și să înlături percepția altui miros cu excepția celui asupra căruia se concentrează mintea pe moment.
Vei găsi numeroase ocazii pentru a face exerciții pentru dezvoltarea simțului mirosului. Când ești în aer liber, fii atent la diferitele mirosuri. Poți descoperi aerul încărcat cu tot felul de mirosuri, dar orientează-ți în așa fel concentrarea asupra celui ales încât, după ani și ani, o mireasmă să-ți amintească cu claritate de circumstanțele acestui exercițiu.
Scopul acestor simple exerciții este să dezvolți o atenție concentrată voluntar și să descoperi că poți să-ți controlezi mintea și organele de simț prin puterea gândului la fel cum poți să-ți controlezi brațul.

Exercițiul nr. 8 – Concentrarea asupra interiorului corpului


Întinde-te și relaxează-ți complet mușchii. Concentrează-te asupra bătăilor inimii. Nu acorda atenție la nimic altceva. Gândește-te cum acest mare organ pompează sângele spre fiecare parte a corpului; încearcă să vizualizezi sângele ieșind din marele rezervor și mergând într-un singur șuvoi direct spre degetele de la picioare. Imaginează-ți altul mergând de-a lungul brațelor spre vârful degetelor. După puțin exercițiu poți chiar să-ți simți sângele trecând prin sistemul circulator.
Dacă într-un moment te simți slăbit în vreo parte a corpului, concentrează-te să focalizezi acolo un flux mărit de sânge. De exemplu, dacă îți simți ochii obosiți, vizualizează sângele venind dinspre inimă, urcând spre gât, trecând spre cap și ajungând în zona ochilor. Îți poți reface astfel acuitatea vizuală atunci când ochii sunt obosiți. Au fost oameni care printr-o concentrare foarte puternică au obținut un asemenea control asupra inimii încât au reușit chiar să o oprească din activitate cinci minute. Acest lucru este periculos și nu trebuie practicat de către începători.
Următorul exercițiu este foarte util de realizat chiar înainte de a merge la culcare și la trezire, dimineața. Spune-ți: „Fiecare celulă din corpul meu se bucură de viață; fiecare parte din corpul meu e puternică și sănătoasă.”  Cunosc mulți oameni care și-au îmbunătățit foarte mult sănătatea în acest fel. Devii ceea ce gândești și vizualizezi că ești. Dacă mintea ta se gândește la boală, vei fi bolnav. Dacă te vizualizezi o ființă cu o sănătate puternică, viguroasă, imaginea se va împlini. Ești pe deplin sănătos.

Exercițiul nr. 9 – Concentrarea asupra somnului

Acest exercițiu cunoscut sub numele de „metoda apei”, deși foarte simplu, este foarte eficient în inducerea somnului.
Pune un pahar plin cu apă curată pe masă, în dormitorul tău. Așează-te pe un scaun lângă masă, privește în paharul cu apă și gândește-te cât de nemișcată și calmă este apa din el. Apoi vizualizează-te pe tine însuți intrând într-o stare la fel de calmă. În scurt timp vei observa liniștirea nervilor și vei putea să mergi la culcare. Câteodată e bine să te vizualizezi devenind somnoros ca să-ți induci somnul. Chiar și cea mai persistentă insomnie a fost învinsă când cineva și-a vizualizat de exemplu, o peșteră caldă și primitoare în adâncul pădurii tăcute și pline de pace.
Cei care sunt chinuiți de insomnie vor găsi foarte eficiente aceste exerciții pentru inducerea somnului. Aceste metode calmează mintea și liniștesc nervii. Faceți regulat aceste exerciții și veți căpăta din nou obișnuinta de a adormi repede când vă e somn, scăpând astfel de coșmarul insomniacilor.
Din ce ți-am prezentat până acum ar fi trebuit să devii deja conștient de rolul important pe care îl joacă în viața ta concentrarea și să fii foarte motivat să o dezvolți.

Exercițiul nr. 10 – Auto-observare


Concentrarea te va ajuta enorm să economisești energie și efort. Supraveghează-te și observă dacă ai obiceiul de a-ți mișca mâinile, de a bate ritmul cu degetele sau de a-ți răsuci mustața. Unii au obiceiul de a-și mișca picioarele continuu, ca de exemplu, lovindu-le de podea. Observă-te stând în fața unei oglinzi și vezi dacă ai obiceiul de a te încrunta sau de a face să-ți apară riduri pe frunte. Urmărește-i și pe alții și observă cum își strâmbă uneori inutil fața când vorbesc. Orice mișcare a feței care face pielea să se rideze va determina în cele din urmă un rid. Întrucât fața e precum o bucată de mătase, poți face un pliu pe ea de câteva ori și se va îndrepta de la sine; însă, dacă vei continua să faci pliuri pe ea ani în șir, cu timpul va fi greu să le mai îndepărtezi.
Prin concentrare poți opri obiceiul îngrijorării. Dacă ai obiceiul de a te îngrijora pentru cele mai mici fleacuri, pur și simplu concentrează-te asupra unui astfel de fleac câteva minute și vezi cât de inutil este; dacă ai de asemenea și obiceiul de a deveni iritat sau nervos la cel mai mic lucru, supraveghează-te și imediat ce simți că devii astfel începe să respiri mai profund și spune-ți: „Sunt calm, sunt stăpân pe mine însumi” și vei depăși rapid situația.

Exercițiul nr. 11 – Auto-control

Prin concentrare îți poți controla nervii. Dacă ești unul dintre acei oameni care se aprind la cea mai mică „provocare” și nu încearcă niciodată să se controleze, pur și simplu gândește-te puțin la acest lucru. Te ajută cu ceva starea asta de nervi? Câștigi ceva din ea? Nu ți se pare că de un timp îți pierzi din ce în ce mai repede controlul și stăpânirea de sine? Nu știi că această nervozitate pune stăpânire pe tine și în cele din urmă te va face să fii disprețuit de toți cei care au de-a face cu tine? Realizează că toată lumea mai face câte o greșeala dar, în loc să te enervezi pe autorul ei, poți să-i spui doar cu calm, dar ferm: „Fii, te rog, mai atent data viitoare”. Fii convins că acest gând al tău mai concentrat le va fi indus și vor fi mai atenți. Dar dacă te plângi continuu de faptul că au făcut o greșeală, le este indus gândul greșelii și e mult mai probabil să facă greșeli și în viitor. Orice lipsă de auto-control poate fi depășită dacă pur și simplu vei învăța să te concentrezi.
Mulți dintre voi, cei care citiți acestea, vă gândiți poate că nu sunteți în vreo astfel de situație, însă dacă vă veți observa cu atenție și sinceritate probabil că veți descoperi că este necesar să dobândiți un control mai bun asupra propriei voastre ființe prin dezvoltarea atenției și a concentrării. Dacă este așa, vă va fi de mare ajutor să repetați această afirmație în fiecare dimineață:
„Astăzi urmăresc atent să evit gesturile inutile sau să mă îngrijorez pentru nimicuri sau să devin nervos sau iritat. Intenționez să fiu calm și, indiferent de circumstanțe, mă voi controla perfect. De acum înainte iau hotărârea fermă de a-mi elimina orice slăbiciune care demonstrează lipsa de auto-control.”
Seara recapitulează-ți rapid acțiunile din timpul zilei și analizează cât de bine ți-ai atins scopul. Bineînțeles, la început va fi mai greu și va trebui să te recunoști vinovat de încălcarea hotărârii de câteva ori, însă continuă și vei descoperi în curând că poți trăi conform idealului tău. Odată ce ai câștigat auto-controlul, nu renunța însă la el. Un timp, va mai fi încă necesar să repeți afirmația dimineața și să-ți analizezi comportamentul seara. Continuă până când, în cele din urmă, obiceiul auto-controlului este atât de ferm întipărit încât n-ai putea renunța la el nici dacă ai mai încerca.

Exercițiul nr. 12 – Exersarea vorbitului în fața unei oglinzi

Fă două semne pe oglindă la nivelul ochilor și consideră-le doi ochi omenești care privesc în ochii tăi. Probabil că ochii tăi vor clipi puțin la început. Nu-ți mișca deloc capul, stai drept. Concentrează-ți toate gândurile pe menținerea capului perfect nemișcat. Nu lăsa să-ți vină în minte un alt gând. Apoi, menținând în continuare capul, ochii și corpul nemișcate, gândește-te că arăți așa cum ar trebui să arate un bărbat sau o femeie de încredere; ca o persoană în care ar avea încredere oricine. 
În timp ce stai în fața oglinzii exersează respirația profundă. Asigură-te că e destul aer curat în cameră și că te hrănești efectiv cu el. Vei observa că, pe măsură ce aerul pătrunde în fiecare celulă, timiditatea îți va dispărea. E înlocuită cu un sentiment de pace și putere.
Cel care adoptă o atitudine fermă și are control asupra mușchilor feței și asupra ochilor, întotdeauna impune atenție. În timpul discuției îi poate impresiona mai ușor pe cei cu care vine în contact. Dobândește un sentiment de calm și forță care determină opozițiile să dispară din fața sa.
Trei minute pe zi sunt suficiente pentru practicarea acestui exercițiu. Uită-te la ceas înainte să începi acest exercițiu și, dacă poți, prelungește gradat exercițiul mai mult de cinci minute.
Următoarea zi așează-te pe un scaun și, fără să privești în oglindă, concentrează-te interior asupra imaginii tale și vezi dacă poți să te gândești la detalii suplimentare referitoare la ea. E posibil să te poți gândi la mult mai multe. Ar fi bine pentru tine să notezi toate gândurile din prima zi și apoi să adaugi listei fiecare nouă descoperire. Vei observa că acesta e un excelent exercițiu de concentrare și vizualizare.

Exercițiul nr. 13 – Controlul senzatiilor


Gândește-te la cum te-ai simți dacă ți-ar fi răcoare; apoi la cum te-ai simți dacă ți-ar fi frig; tot așa, gândește-te la cum te-ai simți dacă ai îngheța de frig. În această stare ai tremura din cap până-n picioare. Acum gândește-te la condițiile opuse, creează o imagine a căldurii atât de autentică încât să fii capabil să simți senzația de căldură chiar și în cea mai rece atmosferă. E posibil să-ți antrenezi imaginația și să dezvolți această capacitate până când simți în mod real aceste stări. Oricând după aceea poți să folosești această facultate pentru a te adapta la anumite condiții dificile transformându-le în condiții suportabile.
Te poți gândi la multe exerciții asemănătoare foarte bune. De exemplu, dacă simți că ți se face foame sau sete și dintr-un motiv sau altul nu vrei să mănânci, evită a te gândi la cât de înfometat sau însetat ești, ci vizualizează-te terminând o masă copioasă. Tot așa, când simți durere, n-o mai amplifica gândindu-te la ea, ci fă ceva ca să-ți distragi atenția și durerea va părea că scade. Dacă vei începe să exersezi sistematic în această direcție, vei dobândi curând un control minunat asupra lucrurilor sau condițiilor care-ți afectează confortul fizic.

Exercițiul nr. 14 – Metoda yoghină de concentrare asupra respirației


Așează-te pe un scaun și menține coloana vertebrală dreaptă și capul aliniat în prelungirea coloanei. Obturează nara dreaptă cu degetul mare de la mâna dreaptă. Inspiră lent și profund până numeri la zece prin nara stângă. Ține aerul în piept fără a forța. Apoi blochează nara stângă cu degetul arătător de la mâna dreaptă și expiră lent și profund prin nara dreaptă cât numeri până la zece. Reia ciclul inspirând de data aceasta prin nara dreaptă menținând blocată nara stângă până numeri la zece, menține retenția aerului fără a forța și apoi expiră prin nara stângă blocând nara dreaptă cu degetul mare de la mâna dreaptă cât numeri până la zece. Acest exercițiu poate fi făcut de cel puțin douăzeci de ori pe ședință și se poate practică de trei ori pe zi, dimineața, la prânz și seara, pe nemâncate sau minim la un interval de o oră și jumătate față de ora când ai mâncat. Vei remarca o creștere a capacității de interiorizare și de concentrare asupra suflului subtil vital vehiculat de respirație.

Exercițiul nr. 15 – Controlul dorințelor

Impulsul dorinței poate fi destul de greu de controlat de către un om obișnuit. Dar tu trebuie să vrei să reușești și în această direcție. Și aceasta este o dorință, dar este o dorință de natură superioară. Începe să controlezi într-o primă fază micile impulsuri, mai bine spus ale unor tendințe. De exemplu pare firesc să vrei să spui altora multe din ceea ce știi; însă, învățând să controlezi acest impuls îți poți întări într-un mod minunat puterea de concentrare. Vei avea și mai mult timp. În plus s-ar putea să constați că pe unii nu-i prea interesează sau uită sau poate nu merită să afle. Ține minte, dispui de toate resursele tale în primul rând pentru a te transforma pe tine însuți și apoi dacă este necesar și merită, să urmărești să-i ajuți pe cei care vor. Nu-ți pierde timpul gândindu-te la alții sau bârfindu-i.
Dacă, din câte observi, afli despre altă persoană ceva care e ofensator, ține pentru tine. Părerea ta s-ar putea ulterior să se dovedească greșită oricum, însă greșită sau adevărată, tu ți-ai întărit voința prin stăpânirea dorinței de a-ți comunica ideile.
Dacă auzi vești bune, rezistă dorinței de a le spune pe nerăsuflate primei persoane pe care o întâlnești și vei avea de câștigat din acest lucru. Va fi nevoie de controlul tuturor puterilor tale de rezistență pentru a împiedica dorința de a spune. După ce simți că ai control complet asupra dorințelor tale, atunci poți spune noutățile. Dar trebuie să fii în stare să îți înăbuși dorința de a comunica știrile până când ești complet pregătit să le spui. Persoanele care nu au această putere de control asupra dorințelor au tendința să spună lucruri pe care n-ar trebui să le spună, intrând astfel atât ei înșiși, cât și alții, în necazuri inutile.
Dacă ai obiceiul să te agiți când afli vești negative, controlează-te și primește-le fără nici o exclamație de surpriză. Spune-ți de exemplu: „Nimic nu mă face să-mi pierd auto-controlul.” Vei observa din experiență că acest auto-control va fi foarte important pentru tine în orice circumstanțe ai fi. Vei fi socotit drept un om imperturbabil și acest lucru devine cu timpul un bun de preț.  Uneori e necesar să te entuziasmezi. Dar fii întotdeauna atent la diferitele conjuncturi de viață pentru a dezvolta auto-controlul. „Cel care-și conduce spiritul e mai mare decât cel care conduce o țară.”

Exercițiul nr. 16 – Amplificarea memoriei


Nimeni nu poate gândi fără să-și concentreze mai întâi cât de cât gândurile asupra subiectului cercetat. Orice bărbat și orice femeie ar trebui să se antreneze să gândească limpede și rapid. Un exercițiu excelent este să citești niște nuvele scurte și apoi să scrii foarte clar în două, trei propoziții scurte subiectul acelei nuvele. Citește un articol dintr-un ziar și vezi în cât de puține cuvinte îi poți formula subiectul. Citirea unui articol pentru a reține doar esențialul necesită cea mai atentă concentrare. Dacă nu poți scrie despre ce ai citit, vei ști că stai prost cu concentrarea. În loc să notezi poți să formulezi oral, dacă vrei. Du-te în camera ta și descrie ca și cum ai vorbi cu cineva, în câteva propoziții, subiectul unei nuvele sau al unui articol scurt. Vei găsi exercițiile de acest tip de cea mai mare importanță pentru a-ți dezvolta concentrarea de tip receptiv, ca asimilare și apoi concentrarea de tip emisiv ca redare. Vei putea sesiza astfel anumite diferențe între cele două feluri de concentrare. Vei învăța să gândești mai concentrat și la obiect.
După ce ai practicat câteva astfel de exerciții simple citește o carte douăzeci de minute și apoi notează despre ce ai citit, evident în mod concis și pe scurt. E posibil ca la început să nu-ți amintești prea multe lucruri, însă cu puțin exercițiu vei putea să faci un raport foarte bun despre ceea ce ai citit. Cu cât e mai atentă concentrarea, cu atât mai exact va fi raportul.
E bine că atunci când nu prea ai mult timp de antrenament să citești numai o propoziție și apoi să încerci să o notezi cuvânt cu cuvânt. Când poți să faci acest lucru, citește două sau mai multe propoziții și fă același lucru. Exercițiul va produce rezultate foarte bune dacă-l continui până când obiceiul de a citi concentrat și a reda concentrat rămâne bine fixat.
Dacă îți vei folosi timpul liber practicând exercițiile descrise, vei putea câștiga o deosebită putere de concentrare. Vei observa că pentru a-ți aminti fiecare cuvânt dintr-o propoziție trebuie să împiedici orice alt gând cu privire la alte cuvinte în afara celui pe care vrei să ți-l amintești crescând astfel puterea de selectivitate. Firește, reușita în toate exercițiile de mai sus depinde în mare măsură de cultivarea, prin cea mai atentă concentrare, a puterii de a imagina sau vizualiza ceea ce citești; sau, așa cum spunea un faimos scriitor, de puterea de a lăsa munții despre care citim să se contureze în fața noastră și râurile despre care citim să ni se rostogolească la picioare.

Exercițiul nr. 17 – Învingerea obiceiurilor negative


Dacă ai un obicei de care vrei să scapi și pe care îl cunosc și alții, închide ochii și imaginează-ți că Sinele tău adevărat stă în fața ta și îți spune foarte ferm: „Poți opri acest obicei negativ dacă vrei. Acest obicei e dăunător și tu vrei să renunți la el.” Dacă nu poți să te imaginezi pe tine însuți dându-ți un asemenea sfat, imaginează-ți că altcineva, de exemplu cel mai bun prieten, este cel care-ți dă acest sfat. Acesta e un exercițiu foarte important. Cu timpul te vei recunoaște în imaginea pe care prietenul tău o are despre tine și vei accepta să renunți la acel prost obicei. Obiceiul își pierde puterea asupra ta și ești liber.
Dacă îți formezi imaginea mentală că te controlezi pe tine însuți așa cum ar face-o o altă persoană, îți va plăcea să renunți la obiceiurile negative. Cunosc câțiva oameni care au renunțat la băutura în acest fel.

Exercițiul nr. 18 –  Concentrarea asupra ceasului

Stai pe un scaun la masa și așează un ceas cu secundar pe masă în fața ta. Urmărește secundarul cu privirea în timp ce se mișcă. Continuă astfel cinci minute, fără a te gândi la nimic altceva decât la secundar. Acesta e un exercițiu foarte bun când ai doar câteva minute libere, dacă ești capabil să menții orice alt gând din fluxul conștiinței subordonat lui. Întrucât sunt puține lucruri interesante în legătură cu secundarul, acest lucru e greu de făcut, însă valoarea exercițiului constă în efortul suplimentar al voinței necesar pentru a reuși. Încearcă întotdeauna să stai cât mai nemișcat în timpul acestor exerciții. În acest fel poți dobândi control asupra nervilor și acest efect liniștitor este foarte benefic pentru tine.

Exercițiul nr. 19 – Amplificarea încrederii 

Încrederea în puterea concentrării este, desigur, foarte importantă. Intenționat nu am pus acest exercițiu la început, unde îi e locul în mod normal, deoarece vroiam să știi că poți învăța să te concentrezi. Dacă ai făcut exercițiile de mai sus, acum ai dezvoltat deja această putere a concentrării într-o măsură considerabilă și prin urmare ai încredere în puterea concentrării, însă poți să devii și mai încrezător în ea.  Să zicem că ai o dorință pe care vrei s-o împlinești sau că ai nevoie de un sfat mai special. Mai întâi creezi imaginea mentală foarte precisă și vizualizezi cu exactitate ceea ce dorești, iar apoi te concentrezi asupra obținerii lui. Ai încredere absolută că dorințele tale se vor realiza. Crede că se vor realiza conform credinței tale! În această fază nu încerca niciodată să analizezi credința. Nu trebuie să te intereseze deloc „de ce-ul” și „din ce cauză”. Vrei să obții lucrul pe care îl dorești și dacă te concentrezi asupra lui așa cum trebuie îl vei obține. O atenționare. Evită să gândești că nu vei reuși, ci imaginează-ți că ceea ce dorești este deja al tău prin drept divin, dacă acel lucru este benefic, și va veni cu siguranță. Trăiește anticipativ plin de emoție și bucurie pentru obținerea acestui lucru pe care îl dorești atât de mult.
Despre neîncrederea în sine. 
Ai vreodată neîncredere în tine? Dacă da, întreabă-te „în care sine nu am încredere”? Vezi că, de fapt, tu nu ai încredere în personalitatea ta limitată. Apoi spune-ți: ”Sinele meu superior este atotputernic, indestructibil și indescriptibil”. Gândește-te la minunatele puteri ale Sinelui superior. Există întotdeauna o modalitate de a depăși toate dificultățile cu care ne confruntam și este o desfătare pentru sufletul omenesc să facă acest lucru. În loc să irosești forța prețioasă de gândire îngrozindu-te sau temându-te de vreun interviu sau eveniment neplăcut, alocă în schimb timp și gândire intensă modalității prin care să profiți din plin de interviul sau evenimentul respectiv și vei descoperi că nu va fi atât de neplăcut pe cât credeai. Majoritatea problemelor noastre nu sunt decât imaginare și obiceiul mental de a ne teme de ele e cel care acționează, de fapt, ca un magnet care le atrage pe acelea care apar cu adevărat. Circumstanțele negative care îți apar sunt create sau atrase de propria ta negativitate, de propriile tale temeri și gânduri nepotrivite. Ele sunt totodată un mijloc de a te învăța să învingi toate obstacolele și să descoperi forța ta interioară invincibilă – forța Sinelui superior.
       * * * * * * * * * * * * * * * *      IMPORTANT: 
În cultivarea minții, accentul nostru nu ar trebui să fie pus pe concentrare, ci pe atenție. Concentrarea este un proces de forțare a minții, de a o restrânge la un punct, în timp ce atenția este fără frontiere. În acest proces mintea este întotdeauna limitată de frontieră, este mărginită, dar atunci când preocuparea noastră este de a înțelege totalitatea minții, simpla concentrare a minții devine un impediment. Atenția este nelimitată, fără frontierele cunoașterii. Cunoașterea vine prin concentrare, și orice expansiune a cunoașterii se află în continuare în interiorul frontierelor proprii. În starea de atenție mintea poate sau nu să utilizeze cunoașterea ca o necesitate în urma procesului de concentrare; dar partea nu este niciodată întreg și punând împreună mai multe părți nu vom avea percepția întregului ansamblu. Cunoașterea care este un proces cumulativ, de concentrare, nu produce înțelegerea infinitului. Totalitatea nu va fi niciodată cuprinsă de o minte concentrată.Deci atenția este de o importanță primordială, dar nu o putem avea printr-un efort de concentrare. Atenția este o stare în care mintea învață fără un centru al cunoașterii care acumulează experiență. O minte care se concentrează în sine utilizează cunoașterea ca un mijloc de proprie expansiune; și această activitate devine auto-contradictorie și anti-sociala. 

Poate exista atenție fără ca nimic să nu captiveze mintea? Există atenție fără concentrarea asupra unui obiect? Există atenție fără nici o motivație, influență, constrângere? Poate mintea să mențină atenția completă, fără nici un sentiment de excludere? Cu siguranță este posibil și este singura ipostază a atenției, celelalte sunt doar indulgență sau trucuri ale minții. Dacă putem avea atenție completă fără a fi distrași de ceva și fără niciun sentiment de excludere, atunci vom afla ce înseamnă a medita; nu există nici un efort în atenție, nici o luptă, nici o separare, nu urmărim niciun rezultat. Deci, meditația este un proces de a elibera mintea din sisteme, și de a acorda atenție, fără a fi distrasă sau absorbită de ceva, sau de a face un efort de a se concentra. 
- Jiddu Krishnamurti-




marți, 23 septembrie 2014

FOCUS


 焦点深度 - profunzimea focusării. Etape.




„Cea mai înaltă treaptă a inteligenței omenești este capacitatea de a observa fără să judeci”.

Jiddu Krishnamurti

  • A percepe în loc de a gândi


Mintea și-a exercitat pe deplin capacitatea de a gândi și a ajuns la limita întregii gândiri, fără a fi găsit un răspuns; prin urmare devine liniștită – și asta fără a fi de la oboseală sau plictis; și nu prin a spune “Voi deveni liniștită și prin urmare voi găsi răspunsul”. După ce a făcut deja tot ce este posibil pentru a găsi răspunsul, mintea devine spontan liniștită. Este o conștientizare, fără alegere, fără nici o cerință, o conștientizare în care nu există nici o anxietate; și în acea stare a minții există percepția. Această percepție este singura care va rezolva toate problemele noastre. Chiar în momentul în care ați perceput problema, aceasta a încetat complet.


  • Conștientizarea fără alegere

Marii vizionari întotdeauna ne-au spus să dobândim experiență. Ei au spus că experiența ne oferă înțelegerea. Însă doar mintea inocentă, mintea neumbrită de experiență, complet liberă de trecut – doar o astfel de minte poate percepe ce este realitatea. Dacă vedeți adevarul, doar percepându-l pentru o fracțiune de secundă, veți cunoaște claritatea extraordinară a minții inocente. Acest lucru presupune înlăturarea tuturor înregistrărilor memoriei, ceea ce reprezintă abandonarea trecutului. Dar pentru a avea această percepție mintea nu trebuie să-și pună problema „cum”. Mintea ta nu trebuie să fie distrasă de „cum”, de dorința de a obține un răspuns. O astfel de minte nu este o minte atentă.         Pentru că în început este sfârșitul. În început este sămânța sfârșitului a ceea ce numim durere. Încetarea suferinței are loc în suferința însăși, nu înafara acestei dureri. A te îndepărta de suferință înseamnă a găsi doar un răspuns, a trage o concluzie, a evada; dar suferința va continua. Acordă o atenție completă, o atenție totală, întregii tale ființe, atunci vei observa că există o percepție imediată, fără a fi implicat timpul, fără nici un efort, fără nici un conflict, și această percepție imediată, aceasta conștientizare fără alegere este cea care pune capăt suferinței.


  • Tăcerea activă a minții

Mintea care este cu adevarat tăcută este uluitor de activă, vie, puternică – tocmai pentru că este singura minte liberă de verbalizare – liberă de experiență, liberă de cunoștințe. O astfel de minte poate percepe ce este adevarat, o astfel de minte are o percepție directă, care este dincolo de timp.   Mintea nu poate fi decât tăcută atunci când a înțeles procesul timpului, care impune veghere, vigilență, nu-i așa? O astfel de minte trebuie să fie liberă – nu de ceva – ci să fie liberă pur și simplu. Cunoaștem doar libertatea față de ceva. O minte care este liberă de ceva, nu este o minte liberă; libertatea față de ceva este doar o reacție, și aceasta nu este libertate. O minte care caută libertatea nu este niciodată liberă. Însă mintea este liberă atunci când înțelege realitatea așa cum este, fără a o traduce, fără a condamna, fără a judeca; și fiind astfel liber, mintea este inocentă deși trăiește de 100 de zile sau de 100 de ani, având toate experiențele. Este inocentă deoarece este liberă, nu de ceva, ci în sine. Doar această minte poate percepe ce este adevarat, ceea ce este dincolo de timp, iar din percepție vine energia. Atunci cand mintea percepe fără agitatie, atunci este capabilă de a observa total profunzimea de sine, și astfel percepția este cu adevărat atemporală. Nu trebuie să faci ceva pentru a o dobândi, nu există nici o disciplină, nici o practică, nici o metodă prin care să poți învăța să percepi.

  • Înțelegerea creierului arhaic, animalic



Este important să se înțeleagă funcționarea, modul de operare, activitatea creierului arhaic. Când noul creier își desfășoară activitatea, creierul arhaic nu are puterea de a înțelege creierul nou. Aceasta se petrece doar atunci când creierul arhaic, care este creierul nostru condiționat, creierul nostru animalic, creierul care a fost cultivat de-a lungul secolelor, cel care veșnic caută propria securitate, propriul confort – iar atunci când creierul arhaic este liniștit, veți vedea că există o mișcare complet diferită, și această mișcare va conduce la claritate. Aceasta este mișcarea care este claritatea însăși. Pentru a înțelege, mai întâi trebuie să înțelegem creierul arhaic, să fim conștienți de el, să-i știm toate mișcările, activitățile, cerințele și preocupările sale, și de aceea meditația este foarte importantă. Nu mă refer la absurda cultivare sistematic a unui obicei de gândire și tot restul; deoarece e mult prea imatur și copilăresc. Mă refer la înțelegerea modului de operare și funcționare a creierului arhaic, să-l observ, să știu cum reacționează, care sunt răspunsurile sale, tendințele și cerințele sale, izbucnirile sale agresive – să cunoaștem integralitatea acestuia, atât partea inconștientă, precum și partea conștientă a acestuia. Când îl cunoști, când există conștientizarea fără control, fără nici o îndrumare, fără a spune „Asta e bun, asta e rău; voi reține asta, nu voi reține asta” – când tu vei vedea întreaga mișcare a vechii minți, atunci o observi în totalitate, atunci ea devine liniștită.

  • O minte neancorată, fără refugiu

Ai nevoie de o minte nouă, o minte care este liberă de timp, o minte care gândește înafara coordonatelor de distanță ori spațiu, o minte fără orizont, o minte neancorată în ceva, fără nici un refugiu. Ai nevoie de o astfel de minte pentru a administra nu doar imortalitatea, ci deasemenea și problemele imediate ale existentei.
Prin urmare problema se pune astfel: este posibil pentru oricine să aibă o astfel de minte? Nu treptat, nu cultivând-o, deoarece cultivarea, dezvoltarea, procesul, presupune timp. Trebuie să se producă imediat; această transformare trebuie să se producă acum, în sensul atemporalității.

  • Activă și liniștită


Pentru a descoperi noua minte, nu doar că este necesar pentru noi să înțelegem reacțiile creierului arhaic, ale vechii minți, dar este necesar deasemenea ca vechea minte să fie liniștită. Mintea veche (creierul arhaic) trebuie să fie activă, dar liniștită. Urmăriți ceea ce spun? Uitați, d-le! Pentru a descoperi singur, pentru dumneavoastră – nu ceea ce spune altcineva- existenta realității, existenta a ceea ce numim Dumnezeu – cuvântul lui Dumnezeu nu este realitatea – vechea ta minte care a fost cultivată, saturată într-o anumită tradiție, oricare ar fi anti sau pro Dumnezeu, într-o anumită cultură, într-un anumit mediu de influență și propagandă, prin secole de apartenență socială, trebuie să fie liniștită. Deoarece în caz contrar veți avea doar propriile imagini, propriile concepte și valori, însă aceste valori, aceste concepte, aceste credințe sunt rezultatul a ceea ce vi s-a spus sau sunt rezultatul propriilor reacții la ceea ce vi s-a spus; și astfel tu, inconștient, spui: „Aceasta este experiența mea!”

Deci va trebui sa pui la îndoială chiar și veridicitatea experiențelor – a propriilor experiențe, sau experiențele altora, indiferent cine ar fi. Apoi, prin investigare, întrebându-te, căutând, observând, ascultând atent, reacțiile creierului arhaic, ale vechii minți, se vor liniști. Însă mintea nu doarme, este foarte activă, însă este liniștită. Ea a ajuns la această liniște, la această stare de tăcere, prin observare, prin investigare. Și pentru a investiga, pentru a observa, trebuie să aveți lumina; și lumina este vigilența ta constantă, neîntreruptă.

  • Ascultă conștient

Sper că veți asculta/citi, dar fără amintirea a ceea ce știți deja, și acest lucru este foarte dificil de făcut. Asculți ceva, și mintea ta imediat interferează cu cunoștințele sale, cu concluziile și opiniile sale, cu amintirile și trecutul său. Ascultă, căutând o nouă înțelegere. Dar observă-ți modul în care asculți, și vei vedea că exact așa se întâmplă. Fiecare ascultă prin filtrul propriilor concluzii, cunoștințe, amintiri, experiențe, sau caută un răspuns și este nerăbdător. Tu vrei să știi totul, totul despre viață și despre extraordinara complexitate a vieții. Tu nu asculți în realitate deloc. Poți asculta doar atunci când mintea este liniștită, când mintea nu reacționează imediat, când există un interval între ceea ce se spune și reacția ta. Atunci, în acest interval, există liniște, există tăcerea în care există înțelegerea, care nu este înțelegere intelectuală. Dacă există un interval între ceea ce se spune și reacția ta la ceea ce se spune, în acest interval, dacă îl prelungești pentru o perioadă lungă de timp sau pentru câteva secunde – în acest interval, dacă observați, vine claritatea. În acest interval este noua minte. Reacția imediată este mintea veche, și această minte veche funcționează prin vechile sale tradiții, acceptând și reacționând într-un mod animalic. Atunci când există acest interval, această suspendare a reacției, atunci veți descoperi noile acțiuni ale minții, și aceasta este noua minte, care doar ea poate înțelege, nu vechea minte.
  • Vidul complet 

Pentru a avea loc o mutație completă în conștiință trebuie să negi complet analiza și căutarea și să ieși de sub orice/oricare influență – ceea ce este extrem de dificil. Mintea, observând ceea ce este fals, îndepărtând complet falsul, nu știe ce este adevarat. Dacă deja știți ce este adevărat, atunci doar înlocuiți ceea ce considerați a fi fals cu ceea ce vă imaginați că este adevărat. Nu există nici o renunțare dacă știți ce veți aduce în schimbul a ceea ce înlăturați. Această stare de negare este absolut necesară. Vă rog să urmăriți cu atenție, pentru că dacă veți merge destul de departe, veți vedea că în acea stare de negare veți descoperi ce este adevărat, deoarece negarea este golirea, eliberarea de conștiință a ceea ce este cunoscut. La urma urmei, conștiința se bazează pe cunoaștere, pe experiență, pe moștenirea rasială, pe memorie, pe lucrurile cu care s-a confruntat. Experiențele sunt întotdeauna din trecut, funcționează în prezent, fiind modificate de prezent și continuă în viitor. Toate acestea reprezinta conștiința, un mare depozit, de secole. Aceasta are doar o utilitate mecanică în viata. Ar fi absurd să negăm toate cunoștințele științifice dobândite de-a lungul timpului. Dar, pentru a aduce o mutație în conștiință, o revoluție în această structură unitară, trebuie să existe un gol, un vid complet. Și acest gol este posibil doar atunci când există descoperirea realității, observând ceea ce este fals. Apoi veți vedea, dacă ați ajuns atât de departe, că acest gol aduce cu sine o revoluție completă în conștiință: ea deja a avut loc.

  • Înafara sferei gândirii 

Ți-ai schimbat propriile idei, ți-ai schimbat gândirea, dar gândirea este întotdeauna condiționată. Fie că este o gândire inspirată din învățăturile lui Iisus, Buddha, X, Y sau Z, aceasta este doar gândire, și, prin urmare, un gând poate fi în opoziție cu un alt gând, și atunci când există opoziție, un conflict între două gânduri, rezultatul este o modificare continuă a gândirii. Altfel spus, schimbarea este în continuare în domeniul gândirii, și schimbarea în domeniul gândirii nu este deloc o schimbare. O idee sau un set de idei a fost doar înlocuit cu un altul.

Este posibil ca, văzând acest întreg proces, să aduceți o schimbare care să fie în afara sferei gândirii? Cu siguranță, întreaga conștiință, fie că este din trecut, prezent sau viitor, este în domeniul gândirii și, orice schimbare în acest domeniu, care definește limitele minții, nu este o schimbare reală. O schimbare radicală poate avea loc doar în afara sferei gândirii, nu în ea, și mintea poate părăsi această sferă doar atunci când vede limitele, limitele acestei sfere, și își dă seama că orice schimbare în această sferă nu este deloc o schimbare sau o transformare adevărată, reală. Aceasta este adevărata meditație.



Fragmente din cartea: „Prima și ultima libertate”- Jiddu Krishnamurti 
Sursa de inspirație : 
http://prima-si-ultima-libertate.blogspot.ro/2012_10_01_archive.html