FOCUS

 焦点深度 - profunzimea focusării. Etape.

„Cea mai înaltă treaptă a inteligenței omenești este capacitatea de a observa fără să judeci”.

Jiddu Krishnamurti

• A percepe în loc de a gândi

Mintea și-a exercitat pe deplin capacitatea de a gândi și a ajuns la limita întregii gândiri, fără a fi găsit un răspuns; prin urmare devine liniștită – și asta fără a fi de la oboseală sau plictis; și nu prin a spune “Voi deveni liniștită și prin urmare voi găsi răspunsul”. După ce a făcut deja tot ce este posibil pentru a găsi răspunsul, mintea devine spontan liniștită. Este o conștientizare, fără alegere, fără nici o cerință, o conștientizare în care nu există nici o anxietate; și în acea stare a minții există percepția. Această percepție este singura care va rezolva toate problemele noastre. Chiar în momentul în care ați perceput problema, aceasta a încetat complet.

• Conștientizarea fără alegere

Marii vizionari întotdeauna ne-au spus să dobândim experiență. Ei au spus că experiența ne oferă înțelegerea. Însă doar mintea inocentă, mintea neumbrită de experiență, complet liberă de trecut – doar o astfel de minte poate percepe ce este realitatea. Dacă vedeți adevarul, doar percepându-l pentru o fracțiune de secundă, veți cunoaște claritatea extraordinară a minții inocente. Acest lucru presupune înlăturarea tuturor înregistrărilor memoriei, ceea ce reprezintă abandonarea trecutului. Dar pentru a avea această percepție mintea nu trebuie să-și pună problema „cum”. Mintea ta nu trebuie să fie distrasă de „cum”, de dorința de a obține un răspuns. O astfel de minte nu este o minte atentă.         Pentru că în început este sfârșitul. În început este sămânța sfârșitului a ceea ce numim durere. Încetarea suferinței are loc în suferința însăși, nu înafara acestei dureri. A te îndepărta de suferință înseamnă a găsi doar un răspuns, a trage o concluzie, a evada; dar suferința va continua. Acordă o atenție completă, o atenție totală, întregii tale ființe, atunci vei observa că există o percepție imediată, fără a fi implicat timpul, fără nici un efort, fără nici un conflict, și această percepție imediată, aceasta conștientizare fără alegere este cea care pune capăt suferinței.

• Tăcerea activă a minții

Mintea care este cu adevarat tăcută este uluitor de activă, vie, puternică – tocmai pentru că este singura minte liberă de verbalizare – liberă de experiență, liberă de cunoștințe. O astfel de minte poate percepe ce este adevarat, o astfel de minte are o percepție directă, care este dincolo de timp.   Mintea nu poate fi decât tăcută atunci când a înțeles procesul timpului, care impune veghere, vigilență, nu-i așa? O astfel de minte trebuie să fie liberă – nu de ceva – ci să fie liberă pur și simplu. Cunoaștem doar libertatea față de ceva. O minte care este liberă de ceva, nu este o minte liberă; libertatea față de ceva este doar o reacție, și aceasta nu este libertate. O minte care caută libertatea nu este niciodată liberă. Însă mintea este liberă atunci când înțelege realitatea așa cum este, fără a o traduce, fără a condamna, fără a judeca; și fiind astfel liber, mintea este inocentă deși trăiește de 100 de zile sau de 100 de ani, având toate experiențele. Este inocentă deoarece este liberă, nu de ceva, ci în sine. Doar această minte poate percepe ce este adevarat, ceea ce este dincolo de timp, iar din percepție vine energia. Atunci cand mintea percepe fără agitatie, atunci este capabilă de a observa total profunzimea de sine, și astfel percepția este cu adevărat atemporală. Nu trebuie să faci ceva pentru a o dobândi, nu există nici o disciplină, nici o practică, nici o metodă prin care să poți învăța să percepi.

• Înțelegerea creierului arhaic, animalic

Este important să se înțeleagă funcționarea, modul de operare, activitatea creierului arhaic. Când noul creier își desfășoară activitatea, creierul arhaic nu are puterea de a înțelege creierul nou. Aceasta se petrece doar atunci când creierul arhaic, care este creierul nostru condiționat, creierul nostru animalic, creierul care a fost cultivat de-a lungul secolelor, cel care veșnic caută propria securitate, propriul confort – iar atunci când creierul arhaic este liniștit, veți vedea că există o mișcare complet diferită, și această mișcare va conduce la claritate. Aceasta este mișcarea care este claritatea însăși. Pentru a înțelege, mai întâi trebuie să înțelegem creierul arhaic, să fim conștienți de el, să-i știm toate mișcările, activitățile, cerințele și preocupările sale, și de aceea meditația este foarte importantă. Nu mă refer la absurda cultivare sistematic a unui obicei de gândire și tot restul; deoarece e mult prea imatur și copilăresc. Mă refer la înțelegerea modului de operare și funcționare a creierului arhaic, să-l observ, să știu cum reacționează, care sunt răspunsurile sale, tendințele și cerințele sale, izbucnirile sale agresive – să cunoaștem integralitatea acestuia, atât partea inconștientă, precum și partea conștientă a acestuia. Când îl cunoști, când există conștientizarea fără control, fără nici o îndrumare, fără a spune „Asta e bun, asta e rău; voi reține asta, nu voi reține asta” – când tu vei vedea întreaga mișcare a vechii minți, atunci o observi în totalitate, atunci ea devine liniștită.

• O minte neancorată, fără refugiu

Ai nevoie de o minte nouă, o minte care este liberă de timp, o minte care gândește înafara coordonatelor de distanță ori spațiu, o minte fără orizont, o minte neancorată în ceva, fără nici un refugiu. Ai nevoie de o astfel de minte pentru a administra nu doar imortalitatea, ci deasemenea și problemele imediate ale existentei.

Prin urmare problema se pune astfel: este posibil pentru oricine să aibă o astfel de minte? Nu treptat, nu cultivând-o, deoarece cultivarea, dezvoltarea, procesul, presupune timp. Trebuie să se producă imediat; această transformare trebuie să se producă acum, în sensul atemporalității.

• Activă și liniștită

Pentru a descoperi noua minte, nu doar că este necesar pentru noi să înțelegem reacțiile creierului arhaic, ale vechii minți, dar este necesar deasemenea ca vechea minte să fie liniștită. Mintea veche (creierul arhaic) trebuie să fie activă, dar liniștită. Urmăriți ceea ce spun? Uitați, d-le! Pentru a descoperi singur, pentru dumneavoastră – nu ceea ce spune altcineva- existenta realității, existenta a ceea ce numim Dumnezeu – cuvântul lui Dumnezeu nu este realitatea – vechea ta minte care a fost cultivată, saturată într-o anumită tradiție, oricare ar fi anti sau pro Dumnezeu, într-o anumită cultură, într-un anumit mediu de influență și propagandă, prin secole de apartenență socială, trebuie să fie liniștită. Deoarece în caz contrar veți avea doar propriile imagini, propriile concepte și valori, însă aceste valori, aceste concepte, aceste credințe sunt rezultatul a ceea ce vi s-a spus sau sunt rezultatul propriilor reacții la ceea ce vi s-a spus; și astfel tu, inconștient, spui: „Aceasta este experiența mea!”

Deci va trebui sa pui la îndoială chiar și veridicitatea experiențelor – a propriilor experiențe, sau experiențele altora, indiferent cine ar fi. Apoi, prin investigare, întrebându-te, căutând, observând, ascultând atent, reacțiile creierului arhaic, ale vechii minți, se vor liniști. Însă mintea nu doarme, este foarte activă, însă este liniștită. Ea a ajuns la această liniște, la această stare de tăcere, prin observare, prin investigare. Și pentru a investiga, pentru a observa, trebuie să aveți lumina; și lumina este vigilența ta constantă, neîntreruptă.

• Ascultă conștient

Sper că veți asculta/citi, dar fără amintirea a ceea ce știți deja, și acest lucru este foarte dificil de făcut. Asculți ceva, și mintea ta imediat interferează cu cunoștințele sale, cu concluziile și opiniile sale, cu amintirile și trecutul său. Ascultă, căutând o nouă înțelegere. Dar observă-ți modul în care asculți, și vei vedea că exact așa se întâmplă. Fiecare ascultă prin filtrul propriilor concluzii, cunoștințe, amintiri, experiențe, sau caută un răspuns și este nerăbdător. Tu vrei să știi totul, totul despre viață și despre extraordinara complexitate a vieții. Tu nu asculți în realitate deloc. Poți asculta doar atunci când mintea este liniștită, când mintea nu reacționează imediat, când există un interval între ceea ce se spune și reacția ta. Atunci, în acest interval, există liniște, există tăcerea în care există înțelegerea, care nu este înțelegere intelectuală. Dacă există un interval între ceea ce se spune și reacția ta la ceea ce se spune, în acest interval, dacă îl prelungești pentru o perioadă lungă de timp sau pentru câteva secunde – în acest interval, dacă observați, vine claritatea. În acest interval este noua minte. Reacția imediată este mintea veche, și această minte veche funcționează prin vechile sale tradiții, acceptând și reacționând într-un mod animalic. Atunci când există acest interval, această suspendare a reacției, atunci veți descoperi noile acțiuni ale minții, și aceasta este noua minte, care doar ea poate înțelege, nu vechea minte.

• Vidul complet 

Pentru a avea loc o mutație completă în conștiință trebuie să negi complet analiza și căutarea și să ieși de sub orice/oricare influență – ceea ce este extrem de dificil. Mintea, observând ceea ce este fals, îndepărtând complet falsul, nu știe ce este adevarat. Dacă deja știți ce este adevărat, atunci doar înlocuiți ceea ce considerați a fi fals cu ceea ce vă imaginați că este adevărat. Nu există nici o renunțare dacă știți ce veți aduce în schimbul a ceea ce înlăturați. Această stare de negare este absolut necesară. Vă rog să urmăriți cu atenție, pentru că dacă veți merge destul de departe, veți vedea că în acea stare de negare veți descoperi ce este adevărat, deoarece negarea este golirea, eliberarea de conștiință a ceea ce este cunoscut. La urma urmei, conștiința se bazează pe cunoaștere, pe experiență, pe moștenirea rasială, pe memorie, pe lucrurile cu care s-a confruntat. Experiențele sunt întotdeauna din trecut, funcționează în prezent, fiind modificate de prezent și continuă în viitor. Toate acestea reprezinta conștiința, un mare depozit, de secole. Aceasta are doar o utilitate mecanică în viata. Ar fi absurd să negăm toate cunoștințele științifice dobândite de-a lungul timpului. Dar, pentru a aduce o mutație în conștiință, o revoluție în această structură unitară, trebuie să existe un gol, un vid complet. Și acest gol este posibil doar atunci când există descoperirea realității, observând ceea ce este fals. Apoi veți vedea, dacă ați ajuns atât de departe, că acest gol aduce cu sine o revoluție completă în conștiință: ea deja a avut loc.

• Înafara sferei gândirii 

Ți-ai schimbat propriile idei, ți-ai schimbat gândirea, dar gândirea este întotdeauna condiționată. Fie că este o gândire inspirată din învățăturile lui Iisus, Buddha, X, Y sau Z, aceasta este doar gândire, și, prin urmare, un gând poate fi în opoziție cu un alt gând, și atunci când există opoziție, un conflict între două gânduri, rezultatul este o modificare continuă a gândirii. Altfel spus, schimbarea este în continuare în domeniul gândirii, și schimbarea în domeniul gândirii nu este deloc o schimbare. O idee sau un set de idei a fost doar înlocuit cu un altul.

Este posibil ca, văzând acest întreg proces, să aduceți o schimbare care să fie în afara sferei gândirii? Cu siguranță, întreaga conștiință, fie că este din trecut, prezent sau viitor, este în domeniul gândirii și, orice schimbare în acest domeniu, care definește limitele minții, nu este o schimbare reală. O schimbare radicală poate avea loc doar în afara sferei gândirii, nu în ea, și mintea poate părăsi această sferă doar atunci când vede limitele, limitele acestei sfere, și își dă seama că orice schimbare în această sferă nu este deloc o schimbare sau o transformare adevărată, reală. Aceasta este adevărata meditație.

Fragmente din cartea: „Prima și ultima libertate”- Jiddu Krishnamurti 

Sursa de inspirație : 

http://prima-si-ultima-libertate.blogspot.ro/2012_10_01_archive.html