Trezirea conștientului

Cum se „trezeşte” conştientul (conştiinţa)?

1. Răspunsul e simplu: la contactul cu circumstanţe noi, altele decât cele pentru care el a creat deja automatisme mentale de răspuns.
 2. Când psihicul se confruntă cu circumstanţe noi, cu informaţii noi, pentru care conştientul nu a avut cum să pregătească nici un răspuns încă (nici un automatism mental), conştiinţa este în mod natural activată.
3. Deci pentru a putea trezi conştiinţa dintr-un psihic dat acesta trebuie confruntat cu circumstanţe absolut noi sau informaţii noi cu care nu s-a mai confruntat înainte şi ţinut în contact cu aceste circumstanţe până se “dezmeticeşte pe deplin”.
4. Aceasta deoarece mai ales dacă a “dormit” mult, conştiinţa se trezeşte şi se dezmeticeşte mai greu. 5. “Pilotul automat” confruntat cu circumstanţe noi caută prima dată să rezolve singur problema şi de obicei când se confruntă cu acestea, pentru că nu se poate adapta lor (datorită unor programe specifice încorporate, de genul “fricii” şi “orgoliului” ş.a.), fuge (încercă să fugă) de ele în circumstanţe familiare.
6. De aceea, pentru ca conştiinţa să se trezească pe deplin, trebuie ca psihicul să fie obligat într-un fel sau altul să stea în contact cu stimulii noi o mai lungă perioadă de timp pentru ca astfel “pilotul automat”, văzând că nu poate rezolva problema şi nici nu poate să o ocolească (să fugă de noile circumstanţe în circumstanţe familiare), să se simtă nevoit să trezească conştiinţa.
***
7. E ca şi cum stăpânul unei case ar da ordin dimineaţa slujitorilor săi ce să facă în diferite circumstanţe care crede el că se pot ivi atâta timp cât el doarme şi apoi merge la culcare.
8. Dacă el a reuşit să prevadă tot ce se poate întâmpla slujitorii vor ştii ce să facă în fiecare circumstanţă care va apare pe parcursul zilei şi nu va fi nevoie să-l trezească pe stăpân.
9. Dar dacă la un moment dat se confruntă cu o circumstanţă faţă de care stăpânul nu le-a spus în prealabil ce să facă atunci în prima fază vor încerca să o amâne, să o ocolească dacă se poate.
10. Dacă acest lucru nu se va putea atunci vor fi nevoiţi să-l trezească pe stăpân să le spună ce să facă în această circumstanţă.
11. Stăpânul este conştientul, slujitorii sunt automatismele mentale care se regăsesc în subconştient. 12. Aceştia au o libertate de acţiune relativ mică, pot improviza, dar numai puţin.
13. Conştientul e singurul care poate să hotărască ce să facă în circumstanţele cu adevărat noi.
14. Bineînţeles că conştientul ar trebui să fie treaz cât mai des cu putinţă şi să vegheze dacă automatismele mentale sunt sau nu potrivite în anumite circumstanţe.
15. Adică “stăpânul” nu ar trebui să doarmă în timpul zilei dacă vrea ca afacerile să-i meargă bine. 16. “Slujitorii” oricât interes şi-ar da nu pot să facă lucrurile la fel de bine singuri (de capul lor) – cu siguranţă nu la fel de bine ca atunci cînd ar fi coordonaţi şi supraveghiaţi tot timpul de “stăpân”. *** 17. În societatea actuală, conştientul oamenilor doarme pentru că societatea este de aşa natură încât încurajează prin tot ce face acest somn: după cum toată lumea ştie, ea încurajează memoria şi nu iniţiativa şi analiza lucidă permanentă.
18. Astfel, datorită contextului social, conştiinţa este solicitată destul de puţin să se manifeste şi ca atare nu o face.
19. Prin urmare, dacă apar circumstanţele noi şi conştiinţa se trezeşte pentru o vreme, mai trebuie ca apoi să fie menţinută trează (şi aici intervine necesitatea formării şi desfăşurării Armonizării Psihice de Grup), până “se obişnuieşte” a fi trează tot timpul pe parcursul zilei.
20. Astfel, cu timpul, se ajunge la stadiul în care conştientul este “treaz” tot timpul şi coordonează manifestarea diferitelor automatisme mentale, controlând deci nu numai crearea şi/sau distrugerea lor (respectiv întărirea /dezvoltarea şi/sau slăbirea lor), ci şi momentul când să se manifeste sau nu.
21. Este evident faptul că odată create automatismele se pot manifesta automat, fără intervenţia conştientului dacă acesta le permite acest lucru.
22. Aşadar oamenii, în contextul societăţii actuale, funcţionează mai mult pe „pilot automat”, folosindu-şi foarte puţin conştientul.
23. De aceea e nevoie să fie decuplaţi de pe “pilot automat” prin contactul cu circumstanţe noi (informaţii noi) şi apoi menţinuţi treji.
24. Trezirea (detaşarea de automatismele mentale, dezidentificarea de ele) se poate face dacă sunt informaţi de structura şi mecanismele psihicului prin cărţi, seminarii, conferinţe, contacte personale. 25. Menţinerea stării de trezire şi transformarea ei într-o constantă a psihicului se poate face prin activarea şi folosirea cât mai deasă a conştientului (a analizei discriminatorii, atente, a diferitelor circumstanţe (idei, concepte) cu care ne confruntăm la un moment dat).
 26. Pentru întărirea definitivă a poziţiei conştientului (ca şi coordonator şi stăpân al subconştientului şi ca forţă receptivă şi atentă la semnalele transmise de supraconştient), unul din procedeele cele mai bune este parcurgerea procesului de Armonizare Psihică individuală descris în această carte.
27. Pentru începerea acestui proces trebuie, cum am mai precizat, să se trezească conştientul, să se realizeze că acesta este distinct de subconştient şi astfel să existe posibilitatea de a se detaşa de acesta pentru a-l putea analiza cu atenţie.
28. E imperios necesar ca conştientul să nu se mai identifice cu diferitele automatisme mentale (mânii, frici, tristeţi, dogme, credinţe etc.) pe care le crează, conştientizând că el are o natură diferită de a lor, că el (conştientul) le-a produs la un moment dat în trecut şi tot el le poate distruge dacă nu se mai dovedesc utile cu adevărat intereselor noastre - anume păstrarea armoniei şi existenţei Sistemului.
29. Subconştientul (diferitele raţionamente şi moduri de gândire specifice, devenite automatisme psihice) este creaţia conştientului cu care acesta se poate identifica în mod eronat doar când „adoarme”, doar când intră pe „pilot automat” şi îl lăsă pe acestea să acţioneze în locul său.
30. Odată trezită conştiinţa ea trebuie menţinută trează şi în acest sens ea trebuie să se antreneze, să efectueze Armonizarea Psihică individuală.
31. În paralel cu aceasta, pentru a-şi întări poziţia în cadrul psihicului, ea trebuie folosită cât mai des, trebuie menţinută la conducerea psihicului cât mai mult timp cu putinţă şi acest lucru se poate face prin două metode pe care le vom descrie în continuare, anume: - contemplarea şi - amintirea de conştient.
32. Trebuie să ne obişnuim a ne detaşa de propriile gânduri şi de diferitele circumstanţe cu care ne confruntăm şi să ne obişnuim să nu mai lăsăm să se manifeste automat vechile automatisme.
33. Această detaşare de vechile automatisme şi această întrerupere a manifestării lor automate se întăreşte prin practica constantă a tehnicilor de contemplare.
34. Analiza critică, discriminativă, specifică conştientului, e făcută posibilă de detaşarea şi întreruperea manifestării automate a vechilor automatisme şi se întăreşte prin practica constantă a “amintirii de conştient” şi a Armonizării Psihice individuale." -
Extras din cartea "Etica Armoniei" - autor Radu Lucian Alexandru
Sursa: http://getaluciaspiritual.blogspot.ro/2012/12/cum-se-trezeste-constiinta.html

Despre vise cu Paracelsus

Există două feluri de vise: unele naturale şi altele care vin de la spirit. Nu este necesar să spunem mai multe despre primele, fiindcă acestea sunt cunoscute de toată lumea. Ele pot fi provocate de bucurie sau de tristeţe, de alterarea sângelui, de cauze exterioare sau interne. Un jucător poate visa despre cărţile de joc, un soldat despre lupte, un beţiv despre vin, un hoţ despre furat. Toate visele de acest fel sunt provocate de principiile inferioare ale unor astfel de persoane, care îşi pun în joc imaginaţia, îşiînfierbântă sângele, şi îşi stimulează fantezia. Există însă şi vise supranaturale, şi acestea pot fi mesaje de la Dumnezeu, trimise nouă la apropierea unui mare pericol. Un astfel de vis a fost trimis Magilor de la Răsărit, atunci când Irod a vrut să ucidă pruncii; Iosif a avut un asemenea vis, şi, la fel, Iacob, arunci când a pornit spre Egipt. Anania, Corneliu şi mulţi alţii au avut viziuni asemănătoare. Vise supranaturale au fost constatate şi la unele persoane din zilele noastre, dar numai înţelepţii le-auacordat atenţie, ceilalţi tratându-le cu dispreţ, deşi asemenea vise sunt adevărate şi nu amăgitoare. Există persoane a căror spiritualitate este atât de puternică, şi sufletele lor sunt atât de înflăcărate, încât se pot apropia de cea mai înaltă sferă spirituală atunci când trupurile lor sunt adormite. Aceste persoane au văzut slava lui Dumnezeu, au trăit fericirea răscumpărării, şi au luat cunoştinţă de chinurile la care sunt supuşi cei păcătoşi. Ei nu îşi uită visele la deşteptare, ci îşi amintesc ceea ce au văzut până la sfârşitul zilelor lor. Aşa ceva este posibil, şi cele mai adânci taine sunt dezvăluite înţelegerii minţii lor. „Visele pot fi curate sau murdare, înţelepte sau nebuneşti, raţionale sauiraţionale, în funcţie de poziţia pe care omul o ocupă în relaţia cu lumina Naturii. Viziunile profetice sunt determinate de faptul că omul are un corp sideral unit cu substanţa Minţii Universale, şi ele intră în legătură ori de câte ori atenţia corpului sideral nu este solicitată de cerinţele corpului fizic. Cu alte cuvinte, tot ce se întâmplă în lumea din afară se reflectă în lumea interioară, şi apare sub forma unui vis. Corpul elementar nu este înzestrat cu daruri spirituale, însă corpul sideral posedă toate darurile. Ori de câte ori corpul elementar se odihneşte, este adormit sau inconştient, corpul sideral rămâne treaz şi activ, fiindcă el nu doarme şi nici nu se odihneşte; dar ori de câte ori corpul elementar este complet treaz şi lucrează, activitatea corpului sideral va fi limitată, iar mişcările lui vor fi stânjenite sau împiedicate, (el fiind) asemenea unui om îngropat de viu” „Calitatea viselor va depinde de armonia existentă între suflet şi Astrum (Mintea Universală). Celor care sunt înfumuraţi pentru imaginarele lorcunoştinţe despre lucrurile din afară, şi care, în realitate, nu posedă înţelepciune, nimic nu li se poate revela, deoarece gândirea denaturată a minţilor lor se opune activităţii armonioase a Minţii Universale şi o respinge. Sferele sufletelor se îngustează, se micşorează, şi nu se pot întinde spre tot ce le înconjoară. Astfel de oameni rămân într-o stare de auto-mulţumire, cufundaţi în bezna propriei lor ignorante, şi total inaccesibili luminii Naturii. Atenţia lor este total absorbită de fumul fitilului gândirii lor materiale, şi ei sunt orbi faţă de lumina soarelui spiritual. Lucrarea Minţii Universale poate să pătrundă doar în conştiinţa oamenilor capabili să recepţioneze impresiile ei. Minţile care se deschid unor asemenea impresii, le vor putea primi. Asemenea impresii intră şi ies din sfera minţii individuale, şi ele pot provoca viziuni şi vise cu o semnificaţie deosebită, şi a căror interpretare este o artă pe care numai cei înţelepţi o cunosc”.

Sursa: http://parfumezoteric-andra.blogspot.ro/2011/02/despre-vise-cu-paracelsus.html 

Atașamentele psihologice

Ce este un atașament psihologic și cum te încurajează atașamentele să faci ceea ce știi că nu ar trebui să faci?

Un atașament psihologic este o tendință pătrunzătoare, în mare măsura subconștientă, de a căuta partea negativă sau a face lucruri care îți aduc nefericire.

Când te comporți involuntar și consistent în moduri care te fac să fii nefericit sau nesănătos, se poate spune că ești atașat psihologic de ceva negativ. Atașamentele de cele mai multe ori sunt experimentate pasiv – chiar dacă ele sunt un proces activ.

Când ai un atașament, nu simți că ai posibilitate de alegere sau control asupra propriilor sentimente și comportamentului propriu. Te simți la mila a ceva mai puternic decât tine, chiar dacă s-ar putea sa fii forțat să admiți că acel lucru își are originea în propria ta minte.

Atașamentele sunt rădăcinile auto-sabotării.

Într-adevăr, poți să fii atașat de orice, dar este de ajutor să încadrezi atașamentele în categorii. 

Control: ești atașat de sentimentul de a fi controlat.

Când ai un atașament de control, îți trăiești viața simțindu-te în afara controlului (anxietate, îngrijorare, neajutorare), sau ca altcineva încearcă să te controleze (chestiuni de autoritate, rebeliune, sentimentul de a fi oprimat, lupte pentru putere).

Privare: ești atașat de sentimentul de a fi privat de ceva.

Când ai un atașament de privare, duci o viață neîmplinită, simțindu-te gol și neiubit, sau amorțit emoțional. S-ar putea să simți un gol înlăuntrul tău, pe care poți încerca să îl umpli cu substanțe dătătoare de dependență și relații care de fapt în cele din urmă nu umplu vidul, ci doar susțin atașamentul. Atașamentul de privare caută să evite satisfacerea nevoilor reale.

Respingere: ești atașat de sentimentul de a fi respins.

Când ai un atașament de respingere, adesea te simți dat la o parte, trecut cu vederea și rănit. Anticipezi faptul de a fi criticat de ceilalți și te simți obligat să cauți aprobarea (anxietate socială), adesea în moduri care duc doar la a te simți și mai mult respins (căutarea aprobării din partea cuiva care nu te va aproba niciodată, cum ar fi un părinte critic). Atașamentul de respingere adesea ilustrează un aspru critic lăuntric ce solicită perfecțiunea sau altfel nu va înceta niciodată să judece.

De unde provin atașamentele?

Ele își au originea în copilărie, prin perspectiva copilului. Pentru a crește și a se dezvolta într-un adult funcțional, indiferent de familia de origine, un copil trebuie să îndure ceea ce copilul percepe ca un sentiment chinuitor de a fi controlat, privat și respins.

Nu, nu poți face asta.
Nu, nu poți avea asta.
Nu, nu iți pot da acum de mâncare.
Nu, acum nu poți să stai în brate.

Dat fiind de unde vine copilul (pântecele mamei) aceste situații comune sunt experimentate negativ, de aici supărarea și toanele copilului.

Creșterea într-o familie disfuncțională, cu părinți care nu sunt deloc iubitori și atenți, nu face decât să exacerbeze problema copilului (adesea extensiv). Variatele forme de abuz comun, parentajul autoritar, neglijarea și parentajul oribil doar intensifică situația copilului.

Dispari din fata mea!
Nu ești bun de nimic.
De ce aș face ceva pentru tine?
Faci ce îți spun sau…!

Nu am timp pentru tine.

Nu există scăpare. Singura opțiune pe care un copil o are este să învețe să tolereze controlul, privarea și respingerea percepute. Pentru a funcționa, copilul trebuie să se familiarizeze – sau chiar să învețe să găsească o stranie satisfacție – în control, privare și respingere.

Suprimăm faptul că am transformat neplăcerea în plăcere și familiaritate, și ajungem în mod inconștient să căutăm în moduri subtile sau mai puțin subtile acele lucruri cu care noi am devenit obișnuiți – a fi controlați, privați sau respinși.

Atașamentul a devenit “cămin” sau o stare implicită către care vrei să te reîntorci din nou și din nou, în parte fiindcă nu cunoști altceva.

Viața devine o bătălie între dorința ta conștientă de a fi fericit și dorința ta inconștientă de a menține starea de lucruri. Ești într-o bătălie între două atașamente. De aceea viața este așa dificilă.

Oricine este afectat de atașamente?

Da, este un fenomen universal. Dacă ești o ființă umană, ești afectat de atașament într-un anumit grad sau în altul.

Cum știu dacă am un atașament?

Ai un glas critic lăuntric care te face să te simți prost.

Ai sentimente și comportamente negative pe care nu le poți controla conștient.

Te sabotezi singur.

Faci lucruri despre care știi că nu sunt bune pentru tine.

Atragi oameni nesănătoși în viața ta și îi ții acolo.

Știi ce ai nevoie, dar nu poți să te hotărăști să faci asta.

Reziști schimbării.

Îți găsești scuze să rămâi în felul în care ești, chiar dacă ești nefericit.

Ai tendințe autodistructive.

Ești bolnav și obosit să trăiești în modul în care trăiești, dar continui să trăiești asa.

Involuntar te pregătești de eșec.

Și așa mai departe…

Cum de n-am auzit niciodată de atașamente?

Psihologia modernă nu a îmbrățișat ideea de bază că noi căutăm involuntar ceea ce nu este bine pentru noi.

Acesta este un concept radical care întoarce pe dos cele mai personale eforturi de dezvoltare.

Esențial, atașamentele sugerează ca tu să cauți ceea ce nu vrei în viață și să o faci din nou și din nou, apoi să ascunzi acest fapt de tine însuți.

Majoritatea oamenilor nu vor să audă asta, chiar dacă există potențialul de a se elibera de constrângerea lor auto-aplicată.

Cine a adus acest concept?

Edmund Bergler, doctor în medicină. Bergler a fost un coleg al lui Freud care a publicat peste 300 de documente științifice cuprinzând cercetări în jurnalele medicale și a scris 25 de cărți. Ai auzit vreodată de Edmund Bergler?

De ce ar trebui să îmi pese de atașamentele psihologice?

Deoarece atașamentele tale contribuie mai mult decât orice altceva la nefericirea ta. Imaginează-ți, cauți inconștient chiar acele lucruri din viața ta pe care le urăști în mod conștient. Faci asta deoarece, cu mult timp în urmă, ai devenit atașat de acele sentimente vechi, neplăcute, dar familiare.

Pot sa trec dincolo de atașamentele mele?

Da. Asta cere o reconfigurare a modului în care lucrează psihicul tău. Educația este simplă și directă, dar foarte diferită de orice altceva ai auzit înainte.  Pentru a face asta însă în primul rând trebuie să fii sincer cu tine însuți și să recunoști aceste atașamente iar apoi să cauți să le expui și să le tratezi ca ceea ce ele sunt cu adevarat!

Atașamentele față de propria minte/gândire

Ești mai mult decât mintea ta, însă pentru a putea vedea acest lucru, e esențial să lași deoparte toate lucrurile  pe care crezi că le știi, și toate ideile despre ceea ce crezi ca ești.

Unul dintre lucrurile pe care le-am observat la noi oamenii, este că avem această tendință de a ne atașa de mintea noastră și a încerca să înțelegem la acest nivel care este modul în care acest univers funcționează.

Atașamentele reprezintă unele dintre cele mai mari bătălii ale vieții. Ele se referă la acel sentiment de nevoie prin care vrem să protejăm ceea ce avem.

Ele încep din momentul în care ne agățăm de această idee despre ceea ce credem că suntem.

În cursul ei normal viața în sine te asistă să descoperi ceea ce ești , atunci când îi permiți, însă există o echipă care te oprește de la această descoperire, și această echipă este formată din obiceiurile, condiționarea și educația pe care am primit-o.

Există un gând cu care mulți oameni se identifică și acesta spune că putem găsi siguranța în oameni, locuri , lucruri, dar dacă vei privi cu atenție vei vedea că acestea se schimba în permanență și oricât am încerca să le controlăm sau să ne atașăm de ele, nu le putem opri.

Cum acționează atașamentele  în viața noastră?

Unul din locurile în care apar atașamentele  este locul de muncă.  Muncim, suntem promovați și ne identificăm cu această profesie. Vorbim despre locul de muncă tot timpul și despre cât de importanți suntem  pentru compania în care lucrăm. Și ce se întâmplă atunci când ne pierdem locul de muncă? Suntem pierduți, ne simțim rău pentru că identitatea noastră a fost legată de această profesie.

Ne-am definit pe baza realizărilor noastre și a acestei profesii și ne-am legat atât de mult de acest lucru încât  o dată cu pierderea locului de muncă simțim că s-a pierdut o parte din noi.

O altă zonă în care ne atașăm este casa noastră. Ne  petrecem mult timp depunând eforturi să ne facem o casă pentru că avem senzația că ne va oferi siguranță. Mulți oameni fac sacrificii enorme  pentru a achiziționa o proprietate sau a face din casa o adevărată extensie a lor. Însă nici atunci când obțin această casă nu găsesc acea siguranță permanentă. Și dacă ceva se întâmplă, viața se întâmplă, și sunt nevoiți să renunțe la această casă, sunt pierduți pentru că au inclus locuința în identitatea lor.

Și în această goană după siguranță, sunt unii oameni care fac rate la bancă pentru 35 ani și se chinuie să plătească aceste rate și ratează multe din bucuriile vieții pentru că sunt focusați să muncească 24 h din 24 h  pentru a plăti pentru această iluzie. Și până la urmă după 35 ani de chinuri, ai în posesie o casă. Și la ce bun? Poate te simți împlinit  preț de o vreme, dar apoi totul se schimbă din nou și pierzi acest sentiment de siguranță.

Și bineînțeles ne atașăm de oameni, mai ales dacă avem căsnicii și trăim împreună mulți ani, nu ne putem imagina viața fără ei. Dar vine o zi , în care drumurile noastre se despart, rolurile  noastre unul în viața celuilalt se încheie, și atunci ne simțim pierduți. Și refuzăm să acceptăm lucrurile și viața , opunem rezistență la ce s-a întâmplat și asta ne provoacă suferință.

Avem senzația că nu vom mai găsi pe nimeni să ne iubească sau că nu e corect ce s-a întâmplat, însă dacă te afli într-un nivel mai înalt de conștiență, și ai ajuns să vezi cine ești și care este modul în care acest univers funcționează,  înțelegi că relația pe care ai avut-o și-a făcut treaba și rolul acelor oameni în viața noastră s-a încheiat. Nu rămânem agățați de iluzia de a recrea în mintea noastră ce am trăit ci mergem mai departe. Acceptăm viața așa cum se întâmplă și înțelegem că acesta este cursul ei firesc și trebuie să mergem mai departe. Înțelegem că atunci când suntem gata să renunțăm la aceste atașamente creăm spațiu pentru ca iubirea adevărată să intre în viața noastră, pentru că de cele mai multe ori, în relațiile de atașament nici măcar nu se poate vorbi despre iubire.

Însă noi ne-am obișnuit să spunem iubire la relațiile de dependență, la relațiile bazate pe sex și plăcere, la relațiile bazate pe aceste atașamente iar apoi afirmăm că iubirea doare. Însă iubirea nu doare niciodată și dacă ești gata să renunți la toate aceste atașamente  pe care le ai față de ceea ce ai crezut până acum, poți lăsa adevărata iubire să intre în viața ta. Te deschizi către calea spre iubire și realizezi că rolul tuturor relațiilor din viața ta , este de a te duce mai aproape de această cale.

Și asta nu înseamnă că nu vom plânge atunci când aceste rupturi se întâmplă, dar vom știi că aceste sentimente se exprimă prin noi, le vom da voie să se exprime, păstrând însă cunoașterea că noi nu suntem aceste sentimente și că nu avem nevoie să ne atașăm de ele.

Ce putem face pentru a depăși aceste atașamente?

 Așa cum am văzut atașamentele răsar din lumea exterioară și din această căutare a noastră de a ne împlini pe baza lucrurilor exterioare. Și dacă ele își au sursa în lumea exterioara pentru a le putea depăși avem nevoie să găsim un loc în care să ne refugiem și acesta se află în interiorul nostru.

Ce avem nevoie să facem este să găsim acea bucurie interioara și să ne eliberăm de această nevoie și iluzie că vom putea vreodată găsi împlinirea în exterior, în oameni, locuri, evenimente, lucruri.

Și poate că și atunci când vei găsi acest loc în interiorul tău tot vei simți tristețe când ‘’pierzi’’ un job sau  un om pleacă din viata ta dar nu va fi așa de rău cum obișnuia să fie pentru că ai ceva mai prețios decât asta, ai această sursă internă de bucurie care răsare în mod spontan atunci când vezi cine ești cu adevărat.

În acest punct, după ce te identifici ca fiind o ființă spirituală și îți dai seama că nu ești mintea ta, poți să te eliberezi de celelalte atașamente.

Și încă vor rămâne atașamente față de viața materială dar acestea se vor reduce semnificativ și vei pătrunde în acest loc al conștiinței din care vezi că simțul tău de sine nu depinde de exterior. În acest loc plin de iubire ajungi să vezi că ești o persoană bună și tot ceea ce percepi ca fiind material este doar un mod  prin care poți să îți împlinești scopul spiritual. Realizezi că nu ai nevoie să demonstrezi nimănui nimic, că întotdeauna ai contat în puzzle-ul vieții prin simpla ta existență. Vezi că de fapt suntem conectați și ne servim unii pe ceilalți. Acesta este momentul în care realizezi că ești puternic în interior și capeți o nouă perspectivă asupra vieții. Îți dai seama că nu ai nevoie să ajungi undeva ci doar să fii tu așa cum ești și astfel  începi să te bucuri de viață pentru că apare acest sentiment de eliberare.

Tehnica de eliberare a dizarmoniilor din corp și din minte

 Așează-te într-un loc liniștit, unde nu te deranjează nimeni și alocă-ți câteva momente pentru te îndrepta spre interiorul tău.

Vreau să te gândești  la lucrurile de care îți este teamă, de exemplu. teama de a pierde un job, sau teama de a îmbătrâni, poate teama că nu vei avea suficienți bani, sau o teamă de a pierde o relație sau teama de boli.

Adu toate aceste temeri în câmpul conștiinței și atenției tale împreună cu toate gândurile, emoțiile, sentimentele de care vrei să te eliberezi ca furie, vinovăție, ură, sentimentul de abandon, separarea, trădarea, durerea, tristețea, gelozia.  Și de ce ai vrea să te eliberezi de ele? Pentru că ele sunt cele care îți provoacă suferința.

Adu în câmpul conștiinței tale toate aceste temeri. Apoi vreau să îți imaginezi cea mai spirituală persoană la care te poți gândi, poate fi Iisus, fecioara Maria sau oricare altă figură spirituală la care te poți gândi. Simte dragostea pe care această ființă o reflectă asupra ta și recunoaște acest lucru în interiorul tău.

Apoi cere acestei ființe divine să îți trimită pacea și lumina pentru a intra în alchimie cu toate dizarmoniile din viața ta, cele conștiente și cele ascunse. Pe măsură ce inspiri, simte cum această lumină și pace îti umple corpul iar pe măsură ce expiri simte cum toate aceste vechi emoții, gânduri, tipare mentale se eliberează. Permite-le să apară și să se exprime prin tine, să curgă prin tine. E posibil să simți aceste emoții, sau gânduri și să ai un sentiment de disconfort, dar acest lucru înseamnă că procesul funcționează, și aduci la suprafață toate aceste dizarmonii, le dai voie să se exprime pentru ca mai apoi ele să plece. Și renunță la toate aceste tipare mentale, gânduri, emoții dureroase, și simte cum prin expirație le dai drumul să plece și prin inspirație aduci lumina în locul lor în corpul tău și în mintea ta.

În timp ce inspiri lași iubirea și lumina să intre iar în timp ce expiri te eliberezi de toate lucrurile, sentimentele, relațiile, tiparele mentale din trecut care ți-au provocat suferința. Ia-ți timpul de care ai nevoie și fă acest lucru până când simți că te-ai eliberat de toate acestea. Apoi mai rămâi câteva momente în liniște doar urmărindu-ți respirația după care poți reveni și observa care sunt senzațiile din corpul tău.

Mulțumesc surselor de inspirație:

 http://viataverdeviu.ro/atasamentele-psihologice-de-ce-facem-ce-nu-ar-trebui-sa-facem/

 http://artafeminina.ro/cum-sa-te-eliberezi-de-atasamentele-mentale-partea-a-doua/