Reflexoterapie prin reflectare

Cât de des îți amintești și îți conștientizezi tălpile -minunatele tale instrumente de pășit și simțit pământul sub tine? Desigur, toți ne spălăm pe picioare și ne îngrijim bătăturile și ne tăiem unghiile și alte proceduri de estetică și întreținere corporală; și totuși câți dintre noi știm, în prezent, că ele au nevoie de o susținere mai deosebită, de o ancorare reală și conștientă în venele planetei și nu doar de pantofi din piele de animale create de Dumnezeu, piele pe care oamenii și-au imprimat etichetele și firma? De ce astăzi se poartă că cine trăiește pe „picior mare” sigur poartă încălțăminte cu nume de designeri faimoși și calcă pedala unei fiare cu siglă nemțească? Ce parte din întreg cinstim oare, înafara de noi și principiile noastre despre fi(in)ță, atunci când călcăm pământul în astfel de termeni? Să fie de vină asfaltul că se poartă tocurile înalte și subțiri sau chiar pentru ele a fost asfaltat pământul? Roțile mai merg pe terenuri neasfaltate însă tocurile se afundă. 
Când ai încălțat ultima oară un desculț?
Îți amintești când, ultima dată, desculț, ai pășit pe pământ sau te-ai plimbat printr-o livadă? 
Nu prea? 
Nici eu...
Să stăm liniștiți, tălpile noastre își poartă, dintotdeauna și dincolo de timp, amprenta, greutatea, amintirile și vastitatea, uneori chiar mai prezente, mai atente și mai conștiente de pășire decât suntem noi, oamenii.