Credința albului nepătată și necălcată păstrează imaculată străduința scumpilor strămoși ale căror plete dalbe împletirile-și croiesc să se facă loc în conștiința trezită-n tot.
Valuri de ninsoare peste țara lui Soare și peste sacerdoți își leagănă amintirile și suspinele și plânsul în brațele zăpezii și, în așternere, prezentul visează pentru toți.
Unul ține-n minte poveștile spre bucuria ascultării și cu pacea tot alină și doar liniștea surprinde.
Crivățul scrie și poezie când se-așterne-n alchimie cu omătul pe copaci, cu rima-n crengi și-esența-n rădăcini.
Somnul din noapte în tot se trezește, limpezește-n toiul minții si clipește-n monitor.
Trezite sunt și neaua și neantul și clipa.
Deșteptate sunt mirarea, contemplarea și aripa.
Dezmorțindu-se, zborul, foșnește-ntre fulgi și șuieră dorul de vise prea-dulci.
Recele ancorează, ține mintea trează, în inimă tăcerea mângâie și liniștea deplin veghează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu