Se lasă gândurile dincolo
Și chiar de le auzi cum zbiară
sau de-și vâră câte-o gheară
ori altu` nou de se strecoară,
Ferm zâmbește-le duios și
poftește-le afară.
Se trage zăvorul la tot ce-i veșted
să învie cortina liniștirii
se respiră până-n creștet
Culorile se-aprind Iubirii.
Clar cu ochii larg deschiși
Dincolo de materie și dincolo de orice-nfățișare
Se clipește rar și doar ca să privești mai clar,
profund și-adânc în stare...microscopic ori în depărtate.
În inimă se-ascultă Radio Intergalactic
Se emite pe unda copilului universal
Și muzica pulsului și ritmul ancestral
Afară la Soare se tace și lumina se sărută
Gol de orice îndoială, vid de oricare derută
Prezentului expiri în pace.
Se adună bucățile de suflet
și de momente sfâșiate
și se vindecă iubind
dincolo de tot și toate.
Se-adună într-un buchet ca să renască
Sălbatice flori din eșecuri și frânturi de aripe
Se crede și se speră să-nflorească
iertarea în petalele din clipe..
Se udă cu lacrimi și jind
semințele sfinte sădite.
Se învață rima și versul și cerul pe care scrii
Se dăruiește fără măsură și se pășește-n poezii
Se-nmoaie penița în cosmic și se visează-n armonii
Se trezește fără figuri de stil și se smerește sădind vii.
În grădină este cald,
la Poarta Tripi -Tigrul
A pus pe fugă norii gri
Și gândurile și frigul.
Se revine în miez
Și se respiră din centru
Se rostește un crez
Ce înnoiește curentul.
Se animă visul bucuriei,
Se săruta irisul galaxiei
Și se zboară printre sori
În fiori revelatori.
Se deschide inima și se roagă
De unde bate și până unde răsună
Se roagă visătorii-mpreună
Se roagă să se iubească și atomii,
fotonii, celulele și neuronii
Se roagă tot omul și gnomul
și sufletele-n suflarea lor
să se-ntregească-n infinit...
O inimă ne-ascultă pulsând nemuritor
și ne visează dintotdeauna iubindu-ne fără sfârșit.
Rețeta asta prealungă îndeamnă la preparare
Și mintea trează alungă toată frica de schimbare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu